Cine ar putea spune mai bine cum este suferinta, decat cel ce sufera ? Cum ar sti cel ce sufera ce rost are suferinta, daca nu e nimeni sa-i spuna?
Acum Cezar Ciobanu ar putea sa ne arate cum e suferinta, caci de spus nu ar putea… aparatele, tuburile si durerea il impedica sa mai poata vorbi. De 3 saptamani viata lui e data peste cap, din operatie in operatie, din veste in veste, de la un doctor la altul… de la o stare la alta…. ce suferinta…
Ce as putea sa spun eu despre suferinta? Sau altii care ne rugam pentru el, dar nu am trecut niciodata prin ce trece el? Durerile noastre sunt de cele mai multe ori trecatoare, o masea, o indigestie, o mana lovita… dar nu multumim de multe ori ca ar putea fi mai rau. Am venit de la intalnirea in care ne-am rugat pentru Cezar, am cautat texte despre rugaciune, texte cu promisiuni si texte de incurajare. Am staruit pentru vindecarea lui, am cerut puterea Domnului, am spus ca slava Domnului sa fie inaltata in toate, am cerut ajutor necredintei noastre… am terminat si ne-am indreptat la paturile noastre… Si aceasta e realitatea, in suferinta ii ai pe cei dragi alaturi, dar pana la urma tot singur esti.. doar tu si Domnul…
Am luat Biblia sa vad pasaje despre suferinta :
Iov spune “partea mea sunt nopti de suferinta”
Fii lui Core in Ps. 88 “Mi se topesc ochii de suferinta”
Isaia spune “chiar suferintele mele erau spre mantuirea mea” iar pe Domnul Isus il descrie ca fiind “dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta”, dar El “suferintele noastre le-a purtat”
Ieremia se intreaba “pentruce am iesit din pantecele mamei ca sa vad numai suferinta si durere, si sa-mi ispravesc zilele in suferinta?”
Pavel spune credinciosilor din Roma “Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi” Iar celor din Corint “Caci, dupa cum avem parte din belsug de suferinte lui Hristos, tot asa, prin Hristos avem parte de belsug si de mangaiere”. Tot de suferinta aduce aminte si in scrisoare catre filipeni “Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui”.
In timp ce am scris aceste randuri l-am ascultat pe Nicolae Moldoveanu, un credincios care a suferit cu adevarat. In cantecul “Crucea grea”, el spune : “Crucea grea si-ai suferintei spini, poarta-le prin lumea de amar. Ti le va schimba Isus cu crini si cu salbe de margaritar.”
Pe pamant sunt multe suferinte, degeaba incearca parintii sa ne fereasca de ele, degeaba sunt atatea filme care arata o fericire falsa, degeaba ne indopam cu vise firave, degeaba ne tinem tari, degeaba ne impotrivim… suferinta vine, atat din interior cat si din afara…. Si daca nu e Domnul cu tine, atunci esti singur…
Sa fiti iubiti!
Cineva spunea ca fiecare om are in viata o “zi a necazului”. Zi in care sufletul este dus la limita putintei proprii de a purta povara,suferinta. Dar aceasta este numai UNA. M-am gandit cum ma pot eu pregati pentru acea zi..cum pot sa ies biruitor in urma suferintei, cum, in toiul necazului, slava Domnului sa se cunoasca si Numele Lui sa fie proslavit..Raspunsul pe care l-am gasit nu este altul decat rugaciunea si provizia de paine cereasca.
Nu vi s-a intamplat sa fiti imbarbatati, credinta sa va fie intarita in urma unei vizite la un frate sau la o sora care trecea prin suferinta mare? Aceia erau cei care au biruit suferinta.. Asa sa ne ajute Domnul si pe fiecare dintre noi, sa fim bine inradacinati in Stanca pentru ca ziua cea rea sa nu ne poata clinti si pentru ca sa se cunoasca slava Celui care a biruit moartea!