Incep sa revin incet si pe blog, a fost o perioada grea si intensa , chiar mai este inca, cel putin pana termin cu examenul de licenta. Multe ar fi de povestit , prea multe, am invatat mult… dar stiu ca unele lectii inca raman neinvatate. Cred ca revin cu mai multe intrebari dar si cu mai mare credinta.
Incep cu o intamplare recenta si dureroasa. Am indemnat impreuna cu cativa tineri niste credinciosi dintr-o biserica sa fie parte a unei lucrari de vestire a dragostei lui Isus Hristos in localitatea lor, un sat micut. Ne-am lovit de o opozitie incredibila. S-au unit deodata impotriva acestei cerinte de a merge la vecinii lor cu un grup de tineri, in vizita. “La noi puteti veni, dar la vecini… nu merita frate, nu ii cunoasteti! ala nu merita! de demineata ia Numele Domnului in desert! nu spune Biblia: “Sa nu dati câinilor lucrurile sfinte, si sa nu aruncati margaritarele voastre inainte porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare, si sa se intoarca sa va rupa.” ?
Nu voi prezenta toate discutia, au ramas pana la sfarsit pe pozitie.
Ce credeti? Cand putem spune ca aruncam margaritare porcilor? Unde e linia de demarcatia? Cine da verdictul? Astept parerea voastra!
Sa fiti iubiti!
Parerea mea este ca trebuie sa ai grija atunci cand vorbesti cu un om despre Hristos, nu cred ca conteaza cat de rau este acel om in general pe cat conteaza starea pe care o are omul in momentul respectiv. Eu incercam sa-i spun tatalui meu ceva, in timp ce el era nervos, si aproape ca vroiam sa-l fortez sa asculte si mi-am dat seama ca nu fac bine ce fac, am tacut si cand am vazut ca s-a linistit am reluat subiectul, am fost surprinsa sa-mi dau seama ca ma asculta si ca pot discuta cu el despre ceva aporoape insuportabil pentru el: Dumnezeu. Sper sa intelegi ce am vrut sa spun.
Si eu cred ca depinde si de starea omului caruia ii marturisesti Evanghelia daca e gata sa asculte sau nu.
Dar “margaritarele” noastre nu sunt facute ca sa le tinem pentru noi. Si oricum, dupa ce incepi o discutie cu cineva si deschizi subiectul, iti vei da seama dupa atitudinea omului respectiv daca trebuie sa continui sau nu.
Si daca credem ca avem vreun merit ca am primit Evanghelia si suntem mantuiti, ne inselam amarnic! Asta inseamna ca ai o Evanghelie a faptelor bune care duc la mantuire, ceea ce nu e Evanghelia Bibliei. Cum sa nu mergi sa spui vestea buna a mantuirii celor care au nevoie de ea, doar pentru faptul ca sunt pacatosi? ca incalca Legea lui Dumnezeu? ca oricum n-or sa ma creada.. Da’ eu nu tot la fel am fost? Sau am fost mai moral dekt alalalt!?! Astea sunt prejudecati si orgolii, ne bazam pe fortele proprii in loc sa lasam puterea lui Dumnezeu la lucru.. Si nu ne revine noua cine trebuie sa auda vestea rascumpararii, asta e treaba lui Dumnezeu!
Iar noi avem marea responsabilitate de a spune! Ezechiel 33. 7-11
Domnul sa ne dea intelepciune si curaj!
probabil matei 7:1-5
imi amintesc de Pavel care in Efes timp de 3 luni a dat invatatura in sinagoga, si dupa 3 luni pentru ca a vazut ca o parte dintre ei nu inteleg mare lucru, s-a enervat, a despartit pe ucenici de ei si s-au mutat in alt loc. Pavel a ajuns la concluzia ca oamenii aceia nu merita sa mai primeasca margaritare pe care sa nu le pretuiasca.
Este foarte riscant sa spui ca unu sau altul se incadreaza in categoria “porci”, dar cred ca sunt unele indicii destul de clare care sa ii identifice pe acesti “porci”
Am putea sa spunem intr-o atitudine smerita ca “Dumnezeu este Cel care decide cine e porcul si cine e cainele”. Contextul larg al predicii de pe munte ne indreapta privirea, insa, spre altceva sau altcineva. Incepe Isus sa spuna in contextul largit ca avem cateva valori, cateva margaritare, pe care le putem folosi in bine sau in rau. Avem POSTUL, pe care il putem folosi “ca fatarnicii” sau inaintea lui Dumnezeu; avem RUGACIUNEA, pe care putem sa o folosim “ca fatarnicii” sau “ca paganii” sau o putem folosi fata de Dumnezeu, in odaitza “si Tatal tau care vede in ascuns iti va rasplati”. apoi intervine pasajul cu ingrijorarea: decid sa imi pun incredea in Dumnezeu in cele mai elemantare nevoi sau “slujesc lui Mamona”. De aici si “ochiul tau va fi in lumina” sau “ochiul tau va fi in intuneric”. Vom trata lucrurile functie de felul cum il vedem pe Dumnezeu: peste toate si deci si peste problemele noastre, sau intunericul din ochi ne va ascunde maretia Lui.
Tot asa avem doua moduri de a judeca: cel rau in care ma uit la fratele meu si il judec pentru paiul din ochiul sau, sau cel bun: cand INTAI ma vad pe mine cu barna din ochi, care va avea drept efect “voi vedea deslusit paiul din ochiul fratelui meu”. Toata acestea se contruiesc parca pe “nu dati cainilor lucrurile sfinte si nu aruncati margaritarele voastre in fata porcilor”.(Matei 7:6). cainele si porcum, unul; considerat uraciune, celalalt necurat (in VT), prin felul lor de a fi devalorizeaza lucrurile sfinte si margaritarele, pentru ca nici nu le poate da importanta cuvenita. Evanghelistul Luca continua predica de pe munte vorbind despre omul care, ascultand Cuvantul lui Dumnezeu si implinind-l se aseamana cu un om care si-a zidit casa pe stanca, iar cel ce nu asculta, pe nisip. apoi vorbeste despre un pom bun si altul rau, despre roade bune si roade rele, despre maracini si struguri, despre profeti falsi si profeti adevarati. se vede foarte clar o linie directoare: ori e alba, ori e neagra, a treia posiobilitate nu exista. “ori faceti pomul bun si rodul lui bun, ori faceti pomul rau si rodul lui rau”. “nu puteti sluji la doi stapani”.
despre cine e vb in acest text, in speta, cine ar putea fi porcii si cainii, sau altfel spus: cine ar putea avea atitudinea (de devalorizare) pe care o face un porc sau un caine? oamenii de pe strada? cei carora le vestim evanghelia? MA INDOIESC.
Isus vorbea evreilor, fariseilor. El foloseste foarte des sintagme “nu fiti ca fatarnicii”, “fatarnicule”. Evreii se considerau “fii ai lui Avraam”, poporul lui Dumnezeu. Acestora Isus le vorbeste: “Nu dat lucrurile sfinte cainilor, nici margaritarele voastre in fata porcilor”. Porcul si cainele aveau semnificatie teologica doar la evrei.
Niciodata Dummnezeu nu sia- propus sa lase mantuirea oamenilor in mana altor oameni, adica eu sa decid cui ii vestesc evanghelia si cui nu, cui sa nu mai vorbesc in cazul in care sunt respins..si asa mai departe. din contra, El zice: “Duceti-va si vestiti evanghelia la orice fapura”, “Toata puterea mi-a fost data in cer si pe pamant; duceti-va si faceti ucenici…”. oridecateori avem imboldul de a nu mai vorbi altora despre Domnul pt ca ne respinge, sa ne aducem aminte de spusesle Domnului tot din predica de pe munte: “Ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel”
In concluzie matei 7:6 nu e pt oamenii nemaintuiti, nu e pt cei “de afara”, ci, in primul rand pt evreii de atunci, care se xconsiderau popor al lui Dumnezeu, si pt noi astazi, care suntem ppor al lui Dumnezeu. sa nu aruncam motanu in ograda vecinului ca nu e frumos