Stim ca ne nastem, traim si murim. Omenii acestei lumi (si-)au cladit triburi, armate, imperii, poezii, carti, filme, cariere etc. bazandu-se pe acest adevar trunchiat. Un adevar trunchiar care devine minciuna, cea mai mare minciuna , aceea ca dupa ce murim nu mai existam…
Credinciosul traieste sa traiasca in viata viitoare, necredinciosul traieste doar pentru aceasta viata, pentru el vine prima moarte si apoi a doua, adica despartirea vesnica de Dumnezeu.
Suntem pe principiul “traieste-ti clipa” sau “traieste-ti chemarea” ? cred ca raspunsul cel mai frumos ar fi ca traim clipele care oricum nu sunt ale noastre, ci tot a lui Dumnezeu, nu pentru noi, ci pentru slava Lui. La sfarsit Domnul va putea spune: Bine rob bun si credincios! Ti-am dat atatea clipe si tu le-ai trait pentru Mine, intra in bucuria mea si primeste o vesnicie de clipe!
Sa fiti iubiti!
comentarii recente