inainte de a citi aceste randuri incearca sa faci liniste… nu te judec daca nu poti sa faci liniste si in suflet, prea putini reusesc…
dimineata aceasta cand m-am trezit soarele era de mult pe cer, razele lui razbateau prin fereastra lasata deschisa de aseara… e linista in camera, m-as mai intinde putin, mai bina ma ridic. Doamne , iti multumesc pentru o noua zi , te rog sa fii cu mine si azi! Amin!… sa mai spun ceva? e tarziu, mai bine merg sa manac.
am mancat in fuga, nu strang masa si dau sa ies pe usa: Sa ai grija! striga mama…nici nu ma intorc dar strig: DA!DA! si plec… sa mai zic ceva?.. e tarziu, ma asteapta prietenii..
merg prin oras, pe langa copaci, flori, pasari , chipuri zambitoare, dar nu le dau importanta… e tarziu! mai bine ma grabesc…
ajung la prieteni, cativa lipsesc, ma supar… cum sa nu vina!? degeaba ati venit ! ceilalti ma privesc intristati… sa le spun ceva? e cam tarziu! le-am spus ce simteam..sa mai indrept ceva? e tarziu…
si plec asa, plec fara sa mai spun nimic… plec si nu ma mai intorc niciodata! caci pana acum mi-a fost dat sa traiesc! pana azi mi-a fost dat sa zambesc, sa multumesc, sa vad minunatele flori, sa cant, sa spun te iubesc…
cuvintele acestea sunt scrise cu gandul la Oti Kcokis, baiatul frumos cu ochi albastri din Bistrita, nu stiu povestea lui, nu stiu nimic din ultima lui zi de viata, dar stiu ca el ar spune la fel: Traieste orice zi ca si cum ar fi ultima!
comentarii recente