ne nastem… nu alegem cand, cum, unde, nu ne alegem parintii, fratii, nu alegem culoarea ochilor, inaltimea, istetimea…
incepem sa crestem , de fapt ne cresc altii cum stiu ei , cum pot ei, cu mentalitatea pe care o au si ei…si ce e mentalitatea ? e modul in care ne invata lumea sa alergam dupa vant… da! alergam dupa vant! lumea ne spune ca vantul are o toarta si il vom prinde daca luptam pentru asta…
dar eu va spun ca nu are vantul toarta, inteleptii lumii pot sa puna nume acelei torti: avere, prieteni, frumusete, pricepere si cunostinta… dar degeaba! poti sa te trezesti in final cu toarta in mana si cu vantul departe… ce e vantul?! e sigur fericirea care fuge de noi, o dorim atat de mult dar se incapataneaza sa nu fie gasita si prinsa, o lume intreaga alearga dupa ea si nu gasesti unul cu “vantul” in mana…
am inceput sa inteleg si sa vad poate prea repede ca totul este desertaciune asa cum spune Eclesiastul, nu vad rostul zbaterii sub soare, doar daca punem in ecuatie Cerul lucrurile se schimba total….
daca tot nu putem sa prindem vantul acesta, putem totusi sa ne folosim de el… si cred ca pe pamant “panza” in care sufla acest vant este familia, intr-o familie in care exista dragoste si unde Hristos este centrul putem avea vant in panze… nu putem avea inca “vantul”, dar suntem indreptati inspre acolo…
dar cum sa creem acea familie? cum sa punem in ea dragoste din Dumnezeu? cred ca doar incetand sa mai alergam dupa vant in toata ziua si dedicand mai mult timp investirii in oameni, respectiv in familia noastra… asta inseamna un trai mai modest?! posibil! dar nu stiu alta cale sa te bucuri de putin vant in aceasta viata zbuciumata….
Sa fiti iubiti!
comentarii recente